M-a sunat aseară mama și mi-a zis că totu-i bine,  
Are bani, are de toate, doar că-i este dor de mine...  
M-a-ntrebat dacă-n străini viața este mai frumoasă,  
Dacă nu mi-e dor de țară, dacă nu mai vin pe-acasă...  
Nu, zic, mamă, nu mi-e dor, poate-un pic mi-e dor de tine...  
Dar în rest, la ce să vin? cine mă așteaptă, cine?  
Așa e... a răspuns mama, pe la noi a nins prin sat,  
Ce frumos astăzi zăpada peste case s-a-nșirat...  
Și am plâns, căci de zăpadă și de iarnă-mi este dor,  
Dar oricum, chiar și așa, amintirile mă dor.  
– Nu vin, mamă, pe la voi, stă gunoiul după ușă,  
Iar când vreți să faceți focul, vă mânjiți toți de cenușă.  
Apă nu aveți prin case și fântânele-s secate,  
Altfel lumea azi trăiește și așa nu se mai poate...  
Mama, tristă, a șoptit: Fă cum știi și fă cum poți,  
Dar oricum, mi-e dor de tine și mi-e dor, și de nepoți...  
– Lasă, mamă, trece dorul, poate-n vară voi veni,  
Când o fi iarbă pe luncă, când bujorul v-a-nflori...  
Nu fi tristă și mai sună, dacă vrei și eu te sun,  
Ți-am trimis bani și mâncare... e cadoul de Crăciun.  
– Hai, la revedere, mamă... a zis mama și-a închis,  
Parcă-o văd cum, în cămară, plânge-n hohot, știu precis.  
Are lângă ea un câine și mai are și-un motan,  
Îi iubește și toți trei fac Crăciunul an de an...  
O fi poate-o săptămână de când mama nu-a sunat,  
Mi-e în grijă, ce e oare? Și-am pornit la drum, spre sat.  
Avioane, gări și trenuri, îmbulzeală, drumu-i greu,  
După-atâta stres și lacrimi am ajuns... în satul meu.  
Parcă nici nu-mi vine-a crede, ninge lin, drumu-i pustiu,  
Totu-i alb, foșnește neaua, mică iar aș vrea să fiu...  
Am strigat de pe la poartă: Mamă, ce s-a întâmplat?  
A ieșit mama în ușă: Telefonul s-a stricat...  
Două săptămâni cu mama, am uitat de țări străine,  
Sunt din nou copilă mică, râdem, plângem și ni-e bine...  
📸 Mihnea Turcu – România, Munții Apuseni

My mom called me last night
✍️ Emilia Plugaru
My mom called me last night and said that everything is ok,
He has money, he has everything, he just miss me.
He asked me if life was more beautiful abroad.
If I don't miss the country, if I don't come home again...
No, I say, I don't miss you, maybe I just miss you...
But then what to come to? who waiting for me, who?
That's right... Mother answered, it was snowing in our village.
It's so beautiful today, the snow on the houses has fallen...
And I cried, because I miss snow and winter,
But then even so, memories hurt.
- I’m not coming over, mum, the trash is behind the door.
And when you want to make the fire, you will all burn yourselves to ashes.
You don't have water through the houses and the fountains are dried up,
The world lives differently today and that is not possible anymore...
The sad mother whispered: Do as you know and do as you can.
But still, I miss you and I miss you, and my grandkids..
- Never mind, mother, the longing passes, maybe in the summer I'll come.
When there is grass on the meadow, when the peony blooms...
Don't be sad and call again, if you want I will call you back.
I send you money and food it's the present for Christmas.
- Okay, Bye Mother... said mom shut up,
I think I can see her crying in the closet, I know for sure.
She has a dog beside her and a cat too,
Love them and all 3 do Christmas year after year...
It may be a week since my mother hasn't called,
I'm worried, what's it? We started our way to the village.
Planes, trains and planes, jam, the roads are rough,
After all the stress and tears I arrived in my own village.
I can't believe it, it's snowing slowly, the road is deserted,
It's all white, it's all snowing, I wish I were...
I shouted from the gate, Mom, what happened?
Mom went out the door: the phone is broken...
Two weeks with Mom, I forgot about foreign countries,
I'm a little kid again, we laugh, cry and feel fine.